Deși conform Constituției adoptarea moțiunii de cenzură înseamnă căderea guvernului, în realitate eșecul este exclusiv al lui Ilie Bolojan.
Era previzibil că domnia sa nu este persoana potrivită pentru conducerea unei coaliții din patru formațiuni, știut fiind faptul, că în cariera sa politică s-a obișnuit luând decizii unipersonale, la început ca prefect în numele guvernului, ulterior ca primar al Oradiei, apoi ca președinte al CJ Bihor, având în spate o majoritate confortabilă asigurată de partid în consiliile respective.
A admirat stilul autoritar de conducere al lui Victor Orbán, a încercat și a utilizat acest mod de conducere prin decizii fără consultare, având o opoziție firavă pe plan local, ceea ce pe plan național, ca premier, a fost contraproductiv.
Imaginea sa din Bihor, creată cu migală mai din resurse publice, mai din donații îndatorate, la București repede s-a deteriorat, mai ales după ce neprevăzător, intempestiv s-a apucat de reducerea deficitului bugetar, necesar de altfel, contrând președintele statului în privința necesității majorării TVA-ului.
Văzând nemulțumirile crescânde ale populației, PSD a pus pe prim plan propriile scopuri politice, a jucat rolul opoziției interne în guvern, mai ales după ce Bolojan cu sprijinul USR în mai multe situații a luat decizii importante fără consultarea partenerilor din coaliție, privind listarea la bursă a acțiunilor unor firme de stat profitabile, sau utilizarea împrumutului în cadrul programului SAFE.
Ca în situațiile în care adevărul este la mijloc, părțile au recurs la învinuiri reciproce pentru neajunsurile evidente, ceea ce președintele Nicușor Dan sub masca imparțialității nu a putut, sau nu a vrut să estompeze.
La introducerea moțiunii de cenzură a devenit evident că scopul este exclusiv schimbarea lui Ilie Bolojan, care dacă ar fi demisionat ar fi permis supraviețuirea coaliției.
Dar domnia sa nu este omul care renunță cu demnitate la putere, deoarece în acest caz ulterior ar pierde și președinția PNL, cu toate că dânsul tot după demisii succesive a devenit lider de partid și premier.
În acest caz s-a pierdut din vedere mult trâmbițatul ”interes național”.
În zilele premergătoare votului, Bolojan a cutreierat studiourile centrale de televiziune și fără pic de autocritică, pentru toate neajunsurile a făcut responsabil PSD-ul, prevestind consecințe economice catastrofale în cazul în care va fi demis.
În lipsa oricărui simț tactic, în cuvântul său din Parlament a condamnat baronii locali care au folosit pușculița statului ca rezervă pentru proiectele fără acoperire, uitând că la vremea respectivă în Bihor el proceda la fel, ulterior fiind taxat de Grindeanu.
În mod paradoxal, a anunțat la fel ca PSD, că nu sprijină niciun guvern minoritar.
Analiștii lui au omis să precizeze, că în cazul în care moțiunea n-ar fi trecut, ținând cont că PSD a părăsit coaliția, Bolojan ar fi trebuit să conducă un guvern minoritar, dacă tatonările cu AUR nu ar fi avut succes.
În supărarea sa a anunțat că în anii următori va lucra la crearea unui pol de modernizare, ceea ce în rândurile PNL nu a produs multă bucurie, dacă e vorba de preconizata unire cu USR.
Construirea nu este punctul forte al lui Bolojan. Până acum doar a acceptat la cerere funcțiile pe care le-a îndeplinit, iar în partid liberalii din aripa conservatoare greu a acceptat unificarea cu PDL-ul lui Băsescu.
În situația actuală, dacă nimeni nu este de acord cu un guvern minoritar, varianta cea mai probabilă este dacă ținem cont de declarațiile optimiste ale președintelui Nicușor Dan, nominalizarea ca premieri a unei persoane cunoscută și recunoscută, acceptată atât de PSD cât și de PNL, cum s-a întâmplat în 1999 cu Mugur Isărescu.
PSD poate sta liniștit, conform unei decizii anterioare a Curții Constituționale, Bolojan nu poate fi nominalizat din nou.
Totul depinde în cât timp poate președintele să-i convingă pe liberali ca în numele interesului național să accepte persoana respectivă, în caz contrar va fi obligat să nominalizeze pentru formarea Guvernului pe Sorin Grindeanu.
Dacă acest lucru va avea loc în una-două săptămâni, leul se va întări, însă fără să revină la cotația dinaintea crizei guvernamentale, iar liderii UE se vor liniștii în privința orientării României.
Lakatos P.
