Acesta e cuvântul de ordine declamat de liderii Liderii PNL și USR, parafrazând maxima celebră a regelui Richard al III-lea, ”Regatul meu pentru un cal!”, (”My kingdom for a horse”), din piesa lui Shakespeare, în încercarea disperată de a evita consecințele schimbării inevitabile a premierului.
Simplificând disputele în legătură cu rezultatele ultimelor zece luni de guvernare, din sondajele de opinii rezultă că 70-79% din cei chestionați consideră că România merge într-o direcție greșită, fapt demonstrat și de recentele cifre statistice.
Din punctul de vedere al prezentei analize, acum deja e fără importanță cine, când și în ce a greșit, dar este fără echivoc că trebuie dezamorsate tensiunile din coaliție și încheiate jocurile de eliminare ale partenerilor.
Deoarece tandemul PNL-USR exclusiv în persoana premierului Ilie Bolojan vede speranța continuării guvernării în aceeași direcție și în același mod, ceea ce pentru miniștri USR (externe, apărare, economie, mediu) este foarte convenabilă, în declarații previzionează consecințele economice catastrofale ale unei crize guvernamentală prelungită.
Ei nici nu îndrăznesc să gândească și să spună deschis, cât mai simplu, mai rapid și mai puțin costisitor ar fi înlocuirea premierului, dacă Bolojan nu s-ar crampona de funcție și ar demisiona.
Fără doar și poate, investitorii imobiliari din anturajul său nu s-ar bucura de schimbare, deoarece au tot interesul ca terenurile obținute într-un fel sau altul, să poată fi racordate la utilitățile realizate din fonduri bugetare de stat sau locale.
Similar tandemului PNL-USR, și PSD a mers până-n zid cu amenințările, și-a retras miniștrii și demnitarii guvernamentali, după care împreună cu AUR au inițiat o moțiune de cenzură, care dacă va fi votată în Parlament înseamnă demiterea guvernului.
Inițial nici social-democrații nu s-au gândit că evenimentele vor ajunge până aici, deoarece nu au cunoscut nici setea de putere maniacală a lui Bolojan și nici indecizia lui Nicușor Dan, camuflată cu neutralitatea prezidențială.
UDMR e doar spectator la aceste lupte în nămol, având emoții cu privire la deznodământul final, care ar putea periclita participarea într-o nouă coaliție guvernamentală.
În democrațiile consolidate, dacă un premier vădit își pierde susținerea politică parlamentară, demisionează.
Parcă Ilie Bolojan dinadins încearcă să demonstreze ce consecințe nefaste are asupra economiei naționale prelungirea crizei guvernamentale, și să lase o moștenire grea urmașului său, indiferent din ce partid ar proveni.
Merită sacrificată o țară pentru ambițiile lui Bolojan?
Lakatos P.
