Speculațiile de culise sunt în plină desfășurare: pe cine va desemna luni seară președintele Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru?
Dacă dorește să evite chiar și un rol de susținător pasiv din partea AUR – ținând cont de „liniile roșii” deja trasate de blocul PNL-USR –, este foarte probabil să asistăm din nou la nominalizarea unui tehnocrat cu o aparență de totală independență politică.
În cel mai bun caz, pentru acest fotoliu – sau măcar pentru fotoliul de la Finanțe – ar putea candida Alexandru Nazare, cel care gestionează și în prezent acest portofoliu.
Opțiunea devine cu atât mai plauzibilă după ce Standard & Poor’s a reconfirmat ratingul datoriei suverane pe termen lung și scurt a României (atât în valută, cât și în monedă națională) la nivelul „BBB minus/A-3”, menținând însă perspectiva negativă.
La aflarea veștii, Nazare a reacționat cu moderația-i caracteristică, prioritizând mai degrabă creionarea unui buget credibil pentru anul 2027 și continuarea consolidării fiscale.
În tot acest timp, premierul interimar Ilie Bolojan s-a lăudat – atât în recentul său discurs din Parlament, cât și în ieșirile publice din ultimele zile – că, datorită eforturilor cabinetului său, s-a reușit o reducere spectaculoasă a deficitului bugetar, cu aproape 27 de miliarde de lei.
Prudența ministrului de finanțe indică însă exact ceea ce intuiesc mulți economiști: dacă guvernul sau o instituție publică primește o factură (să zicem, pentru un drum asfaltat sau pentru medicamente livrate unui spital), dar amână plata acesteia, banii respectivi rămân fizic în trezorerie.
Deoarece deficitul pe bază de cash (fluxul de numerar) măsoară strict intrările și ieșirile efective de bani, o factură neplătită cosmetizează instantaneu soldul de moment, scăzând artificial deficitul de cash.
Ar fi mult mai liniștitor dacă Bolojan ne-ar vorbi despre deficitul calculat în termeni de angajamente (conform metodologiei europene ESA 2010).
Acest sistem nu ține cont de momentul în care se mișcă fizic banii, ci de momentul în care evenimentul economic a avut loc și obligația de plată a fost generată.
Dacă statul a comandat și a recepționat un serviciu, cheltuiala este imediat contabilizată în deficit, indiferent dacă factura a fost decontată sau nu. Altfel spus, acumularea de arierate și facturi lăsate la sertar nu păcălește metodologia UE.
Un guvern de tehnocrați pur sânge, complet neutru politic – variantă intens vehiculată de Kelemen Hunor –, rămâne o utopie în practică.
Pe de o parte, pentru că nu există un for independent cu drept legitim de propunere, iar pe de altă parte, partidele vor găsi întotdeauna nod în papură pentru a respinge un candidat sau altul.
Ceterum censeo, Alexandru Nazare ar fi candidatul ideal: pe lângă PSD și UDMR, o mare parte a parlamentarilor PNL ar vota fără ezitare în favoarea sa, ca să nu mai vorbim despre tabăra independenților.
Lakatos P.
