La 1 ianuarie se vor împlini douăzeci de ani de când România a intrat în Uniunea Europeană. În 2007, nimeni nu bănuia că, la doar trei luni de la euforia aderării, avea să se instaleze un guvern minoritar condus de Călin Popescu-Tăriceanu, care va rezista până la alegerile din decembrie 2008 – exact în pragul marii crize financiare globale declanșate pe 15 septembrie.
Cu atât mai puțin ne-am fi imaginat că, două decenii mai târziu, România va traversa un scenariu tras la indigo. Până în toamna lui 2026, criza europeană a costului vieții a degenerat într-o gravă criză socială și politică, scoțând în stradă sute de mii, chiar milioane de oameni și provocând revolte violente în marile orașe. Scumpirea dramatică a locuirii, salariile mici, inflația și o nouă criză energetică au aprins fitilul nemulțumirii publice.
Într-o democrație funcțională, într-un sfârșit de an fără miză electorală imediată, agenda publică ar fi dominată de perspectivele economice și de construcția bugetului de stat. În România însă, formatorii de opinie și mogulii media – de la realizatori TV și radio până la influenceri și editorialiști de casă – par convinși că cifrele și economia plictisesc electoratul.
Pentru ei, vechea rețetă a poetului roman Iuvenalis, „panem et circenses” (pâine și circ), rămâne singura strategie valabilă. Așa se face că, zile în șir, spațiul public este sufocat de dezbateri aprinse, purtate strict după simpatiile politice, despre cât au costat ținutele partenerelor unor lideri de partid, un botez fastuos la Timișoara sau o nuntă cu ștaif la Oradea.
Ceea ce scapă intenționat din aceste analize este miza reală a unor astfel de evenimente: ocazia perfectă pentru antreprenorii abonați la contracte cu statul de a-și arăta „recunoștința” față de ruda șefului. Printre cei patru sute de invitați, plicul cu darul de nuntă – neimpozabil, firește – devine cea mai curată formă de plată.
În acest capitol al opulenței afișate, clasa politică din Ungaria ne-a luat-o mult înainte – ce-i drept, vecinii au intrat în UE cu trei ani mai devreme. Un exemplu elocvent este garderoba Barbarei, soția ministrului Antal Rogán, evaluată la zeci și sute de milioane de forinți (între 28.000 și 280.000 de euro), unde piesa de rezistență este o geantă Hermès Kelly din piele de crocodil cu diamante, în valoare de 330.000 de euro (120 de milioane de forinți).
Nici la capitolul corupție sistemică România nu a atins încă performanțele vecinilor, deși există destui doritori să „dreneze” fondurile europene destinate apărării. Ajunge să ne uităm la captura recentă din Ungaria, unde anchetatorii au descoperit peste șase miliarde de forinți (16,5 milioane de euro) în numerar, ascunși în diverse locații.
Dar să nu le plângem de milă jurnaliștilor și politicienilor noștri: subiecte pentru circ se găsesc la tot pasul. Reorganizarea administrativ-teritorială este noua temă perfectă pentru a încinge spiritele. Ce bine dau pe burtierele televiziunilor titlurile senzaționaliste potrivit cărora UDMR ar putea iniția o moțiune de cenzură pe această temă, mai ales când amenințarea vine chiar de la liderul grupului parlamentar!
Poate că ar fi mai înțelept ca, înainte de a arunca mănușa în presă, politicienii să se așeze la masa negocierilor și să vină cu propuneri concrete. Altfel, riscă să pățească exact ca în bancul următor:
Intră furtunos într-un bar un tip de doi metri, plin de mușchi, cu o privire fioroasă, și răcnește cât îl țin plămânii:
– Cine mi-a vopsit bicicleta în verde?!
Se lasă o liniște de mormânt, nimeni nu scoate un sunet. Tipul, și mai nervos:
– Întreb pentru ultima oară: cine mi-a vopsit bicicleta în verde?!
Din colțul încăperii se ridică încet un uriaș și mai impunător, de doi metri și jumătate, lat cât un dulap, și întreabă cu o voce tunătoare:
– Eu am fost. Ai vreo problemă?
Bărbatul mai mic înghite în sec, își schimbă imediat tonul și spune politicos:
– Nicio problemă, șefu’, voiam doar să vă anunț că s-a uscat și puteți să dați cu al doilea strat!
Lakatos P.

