”Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi lupta până la moarte, astfel încât să ai dreptul să o spui”, este principiul atribuit lui Voltaire, care lipsește în totalitate din viața politică ungară.
În 12 ani FIDESZ a creat un uriaș imperiu mediatic, cu deviza privind opoziția: Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi lupta până la moartea ta, astfel încât să nu ai dreptul să o spui.
Puterea politică a majorității de două treimi este potrivită pentru a asigura cadrul economic, administrativ și juridic propice aplicării devizei. În 2006, István Mikola, locțiitorul de atunci al lui Viktor Orbán, prorocea: ”Dacă câștigăm pentru patru ani și după acea, să zicem, că pentru cinci milioane de maghiari de pretutindeni putem da cetățenie și drept de vot, în această țară totul va fi rezolvat timp de douăzeci de ani”
Deși până în 2020, în zece ani, numărul noilor cetățeni ungari a fost doar de 1,1 milioane, votul lor a fost suficient pentru obținerea majorității de două treimi în parlament.
Imperiul mediatic FIDESZ în ultimii zece ani treptat a înghițit mijloacele de comunicare în masă de limbă maghiară din Ardeal.
În România mass-media în limba română este mult mai diversificată, deoarece majoritățile guvernamentale se schimbă des, nu au timp suficient și resursele necesare pentru construirea unui imperiu mediatic. Conducătorii radioului și televiziunii publice, numiți de majoritatea parlamentară, pentru a-și păstra cât mai mult mandatul primit, încearcă să aibă o atitudine ”politically correct”. Balanța și așa înclină spre guvern, dar nu așa de mult, ca în Ungaria.
În această conjunctură s-a publicat pe portalul Transindex, după modelul samizdatului Ellenpontok (Contrapunct) din Oradea din 1982, petiția: ”Inițiativă pentru pluralism.-Alternativa fricii e democrația”, inițiată de șase intelectuali transilvăneni.
Petiția on-line a fost semnată în scurt timp de câteva sute de persoane, care semnalează astfel că nu sunt de acord cu politica Guvernului Orbán centrată pe subvenții, în vederea construirii unei clientele obedientă, ceea ce împiedică dialogul și manifestarea punctelor de vedere opuse.
După apariția petiției s-a publicat o scrisoare anterioară, semnată de opt primari și președinți de consilii județene UDMR din Ardeal, prin care îl anunță pe conducătorul opoziției unite din Ungaria, Márki-Zay Péter, că până la alegeri nu este binevenit.
Se pot formula mai multe întrebări.
Dacă epistola inițial nu era ”scrisoare deschisă”, după apariția petiției de ce s-a publicat?
Ce se va întâmpla dacă totuși alegerile vor fi câștigate de opoziția unită? Dacă ei nu pot trece cu vederea referendumul nevalidat pentru acordarea dublei cetățenii din 5 decembrie 2004, o să refuze ajutorul noului Guvern Ungar?
Sau, dintr-o dată își vor aminti de recenta remarcabila scrisoare deschisă a europarlamentarului socialist István Újhelyi, prin care acesta reamintește celor care eventual au uitat, luptele politice duse împreună și realizările comune? Memoria colectivă poate fi scurtă, dar nici chiar așa.
Dacă FIDESZ câștigă alegerile, după aceea pot fi primiți în vizită politicienii opoziției?
Analiști economici de marcă, inclusiv simpatizanți FIDESZ prognozează necesitatea adoptării după alegeri a unui buget restrictiv, reducerea cheltuielilor statului, indiferent cine câștigă alegerile.
Finanțarea instituțiilor înființate de statul ungar, sprijinirea învățământului în limba maghiară în Transilvania, va continua, indiferent cine câștigă alegerile.
Bineînțeles, se poate miza și pe varianta în care Viktor Orbán după câștigarea alegerilor va îmbunătății relația cu UE, mai ales dacă nu va mai fi controlată la sânge cheltuirea fondurilor uniunii, ca acum.
În acest caz, dacă totul merge bine până la alegerile locale din România din 2024, va mai picura câte ceva celor opt semnatari ai scrisorii. Este regretabil, că sprijinul (apanajul) primit, respectiv frica neîntemeiată de o eventuală întrerupere a produs și produce la unii conducători o atitudine de vasalitate.
Această conduită până acum era caracterisică pentru László Tőkés și Jenő Szász.
P.S.
Sunt penibile explicațiile ulterioare ale autorilor scrisorii din Ardeal.
Lakatos P.
