Desemnarea ca premier al lui Dacian Cioloș i-a surprins pe toți aceia, care până acum nu au descoperit cât de ranchiunos este Iohannis. A tras de timp o săptămână, nu pentru a găsi o soluție rezonabilă, ci pentru a-și lua revanșa și a da de pământ cu USR. Nu poate digera, de iertare nici vorbă, că favoritul său Cîțu a fost demis. Printr-un șiretlic nedemn de un președinte de stat, încearcă să prezinte partidele care au votat moțiunea de cenzură, ca fiind în coaliție, neținând cont de anterioarele lor luări de poziții fără echivoc. Pentru domnia sa contează doar să pună într-o poziție imposibilă USR-ul, ca la viitoarele alegeri să nu aibă nici cele mai mici șanse în competiția cu liberalii. Uită, că după recentele alegeri nici nu a încercat să nominalizeze un reprezentant al PSD-ului, afirmând că se poate constata imposibilitatea formării unei coaliții de guvernare în jurul ”ciumei roșii”. Intenția secundă a președintelui, după ce Cioloș își va depune mandatul, este să-l nominalizeze din nou pe Cîțu. Are șanse mici, ca un cartofor la blackjack care la 19 mai cere o carte. Consecințele hazardării lovesc România. Se prelungește criza politică, bubuie pandemia, se devalorizează leul, iar despre bugetul țării pe anul viitor nici vorbă. Șansele suspendării președintelui momentan sunt egale cu ale alegerilor anticipate. Puține. În aceste condiții apoteoza lui Iohannis este exclusă.
Lakatos P.
