Ce înseamnă să fii fatalist? Înseamnă să crezi că totul e scris în stele, că destinul e bătut în cuie și că, oricât te-ai strădui, nu poți schimba nimic. Fatalistul se resemnează pasiv, ridică din umeri și spune: „Așa a fost să fie”.
Ei bine, această descriere pare să se potrivească mănușă cu atitudinea președintelui Nicușor Dan în actuala criză guvernamentală.
Sigur, putem înțelege că situația e complicată – o criză în care și el are partea lui de vină – și că nu există soluții magice într-un joc în care fiecare își urmărește doar propriul ciolan.
Însă această pasivitate, acest blocaj politic fără nicio perspectivă, nu face decât să pună gaz pe focul tensiunilor sociale. Numărul nemulțumiților crește de la o zi la alta, iar acești oameni sunt gata să voteze orice forță nouă care le promite o schimbare.
Jocul de-a șoarecele și pisica între partide
De ce nu acționează șeful statului? Pentru că se teme de un rezultat incert. Îi este groază să numească un premier și apoi să fie scos el țap ispășitor dacă lucrurile merg prost.
Partidele au mirosit această frică și își construiesc tactica fix pe ea. Fără nicio strategie pe termen mediu, impun condiții absurde pe care, dacă adversarul le-ar accepta, le-ar schimba imediat.
- Sorin Grindeanu (PSD): Inițial voia doar capul lui Bolojan. Când a acceptat ideea rotației guvernamentale la doi ani, a sărit imediat la cap: a cerut primul mandat.
- Ilie Bolojan (PNL): Campionul schimbărilor de opinie, axat strict pe propria supraviețuire politică. Mai întâi a vrut guvern de tehnocrați, apoi nu a mai vrut; a exclus orice alianță cu PSD, dar după ce și-a curățat opozanții din partid, a acceptat rotația (cu condiția ca PNL să înceapă). Acum ar accepta din nou experți, dar doar dacă îi consideră el „independenți”.
- Dominic Fritz (USR): A ținut cu dinții de o coaliție fără PSD și l-a susținut orbește pe Bolojan. Miza? Cele patru ministere importante pe care USR le controlează acum. Pentru ei, această stare de interimat „ex lex” este perfectă.
- Kelemen Hunor (UDMR): A mers pe aceeași rețetă. A tot schimbat condițiile, visând la utopia refacerii vechii coaliții și mizând totul pe cartea Bolojan-Fritz. A negociat și cu Grindeanu, dar acum e clar: ratarea sprijinului pentru Veștea ca premier a fost o greșeală uriașă. În loc să fie „balanța” puterii, UDMR riscă să fie trimis în opoziție și învinovățit pentru ascensiunea AUR.
Ce urmează? Scenariul din culise
Mai devreme sau mai târziu, președintele Nicușor Dan va trebui să pună degetul pe cineva. Dacă îl va numi pe Grindeanu (sau pe altcineva), o parte din parlamentari vor vota cu ambele mâini. Nu de dragul stabilității, ci de frica anticipatelor – nimănui nu-i place să renunțe la fotoliul călduț de deputat sau senator. Mai ales acum, când s-a șters praful de pe vechiul proiect cu Parlamentul de 300 de aleși.
Vom vedea la vot parlamentari din PNL, AUR, S.O.S. și alte partide care vor călca în picioare deciziile propriilor conduceri, chiar dacă PSD nu are un acord oficial cu ei.
Dacă UDMR va refuza să facă parte dintr-o majoritate susținută de traseiști sau de extremiștii de la S.O.S. și foști membri AUR, riscă să rămână în opoziție, fix alături de AUR. Interesant este că pe Kelemen Hunor nu l-a deranjat deloc când, recent, parlamentari din aceste zone considerate „extremiste” s-au transferat direct în PNL sau PSD.
Sabia lui Damocles
Alegerile anticipate rămân o sabie a lui Damocles deasupra UDMR. Deși șeful statului vrea să le evite, opțiunea este pe masă. Iar în peisajul politic actual, un astfel de scrutin nu anunță nimic bun pentru comunitatea maghiară.
Puțin mai multă prudență, realism și maturitate din partea liderilor menționați n-ar strica deloc. Pentru că politica nu e despre destin, ci despre decizii.
Lakatos P.
