E drept, în caniculă rufele spălate se usucă mai repede. Însă rufele politice pătate lasă urme în subconștientul alegătorilor și poate chiar acesta e scopul.
În actuala situație politică aparent fără ieșire, până nu se întrezărește o soluție, partidele parlamentare pot încerca influențarea alegătorilor prin două strategii.
În primul rând prezentarea în culori roz a pozițiilor, punctelor de vedere și a rezultatelor proprii, respectiv denigrarea, învinuirea cu sau fără motiv al adversarului.
Aceste strategii nu țintesc neapărat pe alegătorii fideli, mai degrabă încearcă în sezonul mort al vacanței parlamentare să influențeze votanții nehotărâți și opinia publică internațională.
Acționarii companiilor de televiziune comercială, a agențiilor media obțin venituri fabuloase, inclusiv în luna campionatului mondial de fotbal, prin transmiterea din studio, fără mari costuri de producție a interviurilor cu liderii politici însemnați.
Oficial nu suntem în campanie electorală, partidele nu au obligații imediate de raportare la AEP a cheltuielilor, astfel războiul mediatic poate fi câștigat de cel cu resurse financiare mai mari și cu o echipă de influenceri mai inovativi în tehnici de manipulare.
Bineînțeles au avantaj considerabil reprezentanții arcului guvernamental, deoarece tăierea panglicilor la dările în folosință, conferințele de presă ministeriale în cazul reușitelor, constituie reclamă gratuită pentru partidele din care fac parte.
În caz contrar mingea e la adversari.
Aș putea spune că am urmărit cu plăcere în ultimele zile transmisiunile tv în care liderii partidelor încercau din răsputeri să se justifice cu ajutorul jumătăților de adevăr, dar având în vedere că în joc e pielea noastră, a tuturor, mai degrabă m-am revoltat.
La început s-au ocărât doar lideri din liniile doi și trei, dar acum în finiș au intrat în ring președinții partidelor.
În contextul unor întâmplări, acțiuni concrete, ei îl fac mincinos pe adversar, provocând un război mediatic între fani prin intermediul secțiunilor de comentarii de pe rețelele sociale.
Un exemplu elocvent îl constituie modificarea legii salarizării unice asumată față de UE.
Partidele timp de patru-cinci ani au tot amânat adoptarea ei în parlament, și ca studentul delăsător care nu se poate prezenta pentru susținerea examenului de diplomă din cauza unei restanțe, guvernul interimar joacă totul pe o carte, încercând să convingă opozanții și pe președintele statului, că a făcut totul, situația e bună, nimeni nu pierde.
Nu caută o soluție de compromis, mai degrabă amenință cu alegeri parlamentare anticipate, ceea ce de fapt nu va schimba decisiv raportul de forțe în parlament, dar va întării poziția partidului AUR.
Probabil nu au auzit de zicala tradusă din maghiară: ”Nu coborî dracul din pod, că apare!”
Lakatos P.
