Deși data trecută, în primul tur al alegerilor prezidențiale din România, elita politică era cât pe ce să se ardă, dar tot nu a învățat nimic din asta.
Liderii lor își continuă micile dispute politicianiste de partid, asemenea pasagerilor petrecăreți și inconștienți de pe Titanic, în timp ce economia țării se scufundă.
Nu au învățat nimic din rezultatul cu o proporție neașteptată al ultimelor alegeri parlamentare din Ungaria, provocat tocmai de pierderea încrederii.
Fostul prim-ministru al Ungariei, Ferenc Gyurcsány, devenit între timp scriitor, subliniază plastic într-o postare pe Facebook posibila consecință a pierderii încrederii politice:
„Există un caz deosebit, în care pierderea încrederii nu se produce treptat, ci sub forma unei alunecări de teren.
Mai mult decât atât, dezamăgirea nu vizează un singur actor politic, ci afectează concomitent întregul sistem actual, atât puterea aflată de mult timp la guvernare, cât și opoziția.
În astfel de momente, când își face apariția un actor complet nou, netestat până atunci, toate speranțele rămase fără stăpân se îndreaptă către acesta. Nu pentru că alegătorii l-ar fi cunoscut în profunzime sau l-ar fi pus la încercare, ci pentru că toate celelalte opțiuni și-au pierdut credibilitatea.”
Prin această criză guvernamentală prelungită, de la șeful statului până la liderii formațiunilor parlamentare, riscă enorm toți cei care nu sunt capabili nici să facă un compromis în numele unui scop comun mai mare, nici să își asume organizarea unor noi alegeri parlamentare.
Pe 31 august expiră termenul limită pentru accesarea fondurilor europene, moment în care se poate face un bilanț al oportunităților ratate, însă trebuie să mergem mai departe.
Nu este timp pentru căutarea țapilor ispășitori sau pentru a arăta cu degetul unii spre alții, cu atât mai mult cu cât, deși în formule diferite, au guvernat împreună mult timp și au lăsat adoptarea măsurilor necesare, dar nepopulare, pe ultima sută de metri.
Ceea ce s-a întâmplat până acum este o serie de erori de leadership, care, dacă vor continua, vor fi considerate deja o crimă.”
Lakatos P.
