În săptămânile trecute am constatat câteva manifestări politice care involuntar îmi amintesc, nu cunoscuta jumătate de frază a lui Seneca, ci enunțul complet: ”Cui prodest scelus, is facit”, adică, ”Cel care beneficiază de crimă a făcut-o”.
Prin exacerbarea la maxim a unor fapte neînsemnate (imnul secuiesc cântat de hocheiști, fotbaliști, neducerea mâinii la inimă la intonarea imnului României combinate cu vizita în Transilvania a președintelui Katain Novák) au stat la baza unor atacuri concertate în mass-media națională împotriva maghiarilor din România.
Cu toate că reprezentanții AUR sunt protagoniștii atacurilor naționaliste, ei nu au puterea și influența necesară ca televiziunile naționale de știri concomitent, ca la un semnal să fie interesate de această temă.
Nu-i un secret că serviciile au moșit la intrarea lui AUR în parlament. Inflența lor e prezentă în continuare. Și pentru politica externă a lui Iohannis prinde bine o lovitură cu manta la poziția individualistă a lui Viktor Orbán, pentru care Bruxelles poate fi recunoscător.
Volodimir Zelenski a declarat că Emmanuel Macron a făcut o propunere ”nu foarte corectă” pentru a-i permite lui Vladimir Putin ”să-și salveze imaginea”.
Televiziunea franceză BFM a citat surse guvernamentale ucrainene, conform cărora președintele francez ar fi propus omologului ucrainean să facă concesii teritoriale Rusiei în vederea încheierii războiului.
Palatul Elysee neagă informațiile. Scurgerea acestora au dat apă la moară lui Zelenski, deoarece Macron, care avea relații bune cu Putin, după acest epizod nu l-a mai contactat.
La prima vedere e de neînțeles graba cu care parlamentul ungar a adoptat marți după amiază a zecea modificare a Constituției, președintele țării l-a semnat pe loc, iar după un sfert de ceas Viktor Orbán a anunțat și guvernul a declarat situație de urgență începând cu miezul nopții.
Bineînțeles Viktor Orbán e beneficiarul acestei guvernări prin ordonanțe, care de prisos pune în paranteze parlamentul, care și până acum a votat orice inițiativă guvernamentală.
Pe înțelesul tuturor: guvernul Orbán a primit posibilități nelimitate pentru schimbarea legilor și restricționarea drepturilor constituționale.
Astfel nici măcar în parlament nu este obligat să răspundă întrebărilor incomode ale opoziției, situația de urgență împuternicește guvernul la aproape orice.
S-a și grăbit să întroducă impozitarea profitului excepțional pe doi ani, în diferite sectoare ale economiei, sub pretextul că astfel apără de inflație familiile. În realitate în final populația va plăti aceste impozite prin prețurile și tarifele majorate.
Măsura asigură suportul psihic pentru permanentul război de apărare care caracterizează retorica lui Orbán, indiferent cine este inamicul de moment: Soros, Bruxelles, Gyurcsány, imigranții sau inflația.
Starea de urgență presupune existența unui pericol, astfel permanent trebuie apărată țara și familiile. Chiar dacă pericolul e doar imaginar, importantă este lupta de apărare, care poate fi invocată pentru orice.
Lakatos P.
