Expresia din titlu se referă la romanul satiric publicat de Joseph Heller, este o capodoperă a literaturii ce explorează absurdul birocrației militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Termenul a devenit o expresie universală pentru un paradox logic din care nu există scăpare.
Conceptul se referă la o prevedere militară absurdă: dacă un pilot cere să fie lăsat la vatră invocând probleme psihice/nebunia, însăși cererea dovedește că are discernământ și este sănătos psihic. Prin urmare, soldatul trebuie să continue să zboare în misiuni periculoase.
La această situație m-am gândit auzind declarația premierului demis Ilie Bolojan, după negocierile purtate cu premierul desemnat Eugen Tomac, privind formarea unui nou guvern tehnocrat.
Conform premierului interimar, președintele PNL Ilie Bolojan, care speră că Tomac își va da înapoi mandatul înaintea votului în Parlament, ceea ce însemnă că refuzarea unei noi nominalizări nu va deschide calea spre alegeri anticipate, deci va putea rămâne interimar până-n mai 2027: ”Un Guvern care nu se bazează pe o susținere explicită nu poate duce la capăt reformele de care are nevoie România.”
Spune acest lucru cel care acum o lună, în urma votului moțiunii de cenzură, a pierdut majoritatea necesară susținerii guvernului, dar ține cu dinții să poată continua în funcția avută reformele sale prea puțin prodigioase.
Probabil se gândește la legea fundamentală a materialismului dialectic, conform căruia contradicția este izvorul dezvoltării, formulată de Friedrich Engels în lucrări precum Anti-Dühring.
Săracul Engels, se învârte în mormânt” (spinning in his grave), deoarece niciodată nu s-a referit la autocontradicție.
Lakatos P.
