Nu a spus așa. Așa a spus, dar nu așa a înțeles. Și ce dacă nu și-a respectat cuvântul dat, s-au schimbat împrejurările. Nu el e primul, care procedează așa.
Astfel de scuze sunt invocate de fanii care în dezbaterile politice publice încearcă să ia apărarea liderilor lor care nu și-au respectat cuvântul dat.
Pasul următor este arătarea cu degetul către reprezentanții partidului rival, cum că și acolo se găsesc destui care nu-și respectă cuvântul dat.
Nu mă gândesc acum la promisiuni electorale, la anunțuri tip Donald Trump, care își schimbă lunar discursul, sau la schimbările repetate ale ideologiei practicată de Viktor Orbán, ci la un angajament informal, nescris de tip „gentleman’s agreement”, care juridic e irelevant, se bazează doar pe onoarea respectivului legat de producerea în viitor al unui eveniment.
De-a lungul timpului s-a confirmat că nu e recomandată vehicularea unor astfel de angajamente, deoarece nerespectarea lor provoacă pierderea prestigiului și a încrederii.
La începutul lunii, premierul Ilie Bolojan la asumarea răspunderii în fața Parlamentului cu privire la legile din pachetul doi de reducere a deficitului bugetar, nesilit de nimeni, foarte sigur pe sine, a anunțat că demisionează dacă legea privind reforma justiției va fi declarată neconstituțională.
Ulterior, cu ocazia negocierilor din cadrul coaliției guvernamentale, de mai multe ori a amenințat cu depunerea mandatului în cazul în care partenerii de guvernare nu-i acceptă propunerile.
Această atitudine a creat nesiguranță în cercurile financiare și investiționale, ceea ce a avut ca urmare creșterea dobânzilor la împrumuturile contractate pentru refinanțarea datoriilor scadente.
Reprezintă o problemă și faptul, că premierul incapabil de compromisuri, fără viziune și creativitate, în aproape toate domeniile se bazează exclusiv pe reducerea cheltuielilor, fără a avea în vedere valențele sociale, respectiv generarea dezvoltării.
La conferința de presă din săptămâna trecută a întors-o ca la Ploiești, anunțând că va rămâne în funcție ”atât cât voi putea face ceva relevant”.
Când a fost confruntat cu declarațiile sale anterioare în care condiționa rămânerea în funcție de decizia Curții Constituționale, Bolojan a anunțat că nu se gândește la demisie.
„Mă gândesc la măsurile pe care trebuie să le luăm în perioada următoare, cum să ieşim cu ţara noastră la liman, cum să ne dezvoltăm, iar stabilitatea politică joacă un rol important în acest lucru”, -spunea.
Mai mulți factori au condus la modificarea atitudinii sale.
Niciunui partid din coaliție nu-i convine o eventuală criză guvernamentală, de alegeri anticipate practic nerealizabile nici vorbă.
PSD conform înțelegerii, peste un an și jumătate, va nominaliza un premier, până atunci îl lasă pe Bolojan să-și dea numele la măsurile de austeritate.
Complicatele relații și interese de putere, încrengăturile dintre puterile statului, legislativă, executivă și judecătorească, au contribuit la amânarea până-n 8 octombrie a deciziei Curții Constituționale privind constituționalitatea pensiilor speciale ale magistraților.
Aparent Bolojan a câștigat timp, dar timpul lucrează în defavoarea lui.
Procentul său de încredere de la 42% (INSCOP) în mai, la sfârșitul lunii august a scăzut sub 25% (SOCIOPOL), iar trendul este îngrijorător pentru coaliția guvernamentală.
Chiar și în cercurile PNL se vorbește în șoapte despre faptul că a fost mai ușor pentru Bolojan, ca primar, să conducă Oradea cu o majoritate de 2/3 în consiliul local, să-și impună voința și s-o mediatizeze pe bani publici, decât să guverneze încăpățânat având în spate un partid cu pondere parlamentară de 14%.
Și pentru el, și pentru alți lideri este valabil: – dacă ești refractar la ideile altora, le recepționezi drept critici. Dacă ești deschis la critici, primești sfaturi.
Șeful are rang. Liderul are echipă.
Lakatos P.
