Întrebarea din titlu, la prima vedere pare contradictorie, deoarece atât expresia ”pro bono”, cât și onorific, descrie munca prestată voluntar și gratuit.
Punctul de pornire al divergențelor îl constituie știrea Agerpres potrivit căreia o casă de avocatură cu sediul în Germania, la care lucrează și fostul deputat liberal Cristian Băcanu, în prezent consilier onorific al vicepremierului Oana Gheorghiu, a primit bani pentru consultanță pentru programul SAFE.
Între timp fostul președinte al ADR, Dragoș Vlad, a depus o plângere penală la DNA pe numele vicepremierului Oana Gheorghiu, aceasta fiind acuzată de presupuse presiuni exercitate pentru a favoriza încheierea de contracte cu grupul german Schwarz, companie care ar fi făcut anterior donații pentru fundația ei “Dăruiește Viață”, ceea ce indică probleme de incompatibilitate.
Un lucru însă e evident. Marea majoritate a elitei politice nu aplică învățătura atribuită lui Honoré de Balzac/poetul Horváth Imre: ”nu ajunge să fii cinstit, trebuie să și pari a fii”.
Faptul că guvernul inițial a calificat confidențial memorandumul privind contractul de consultanță cu casa de avocatură și numai ulterior l-a publicat, a amplificat bănuielile.
Formatorii de opinii care apără punctul de vedere al guvernului susțin că problema nu este că vicepremierul Oana Gheorghiu a fost agent de vânzări pentru Schwarz Digits, deoarece și Donald Trump a luat cu el în delegație în China miliardari și șefi ai marilor companii americane, de la care în continuare așteaptă sponsorizări.
Diferența o constituie faptul, că spre deosebire de România, în SUA există Legea Lobby-ului din 1995 (cunoscută drept Lobbying Disclosure Act sau LDA), act normativ federal adoptat pentru a reglementa și a aduce transparență în activitățile prin care diverse entități încearcă să influențeze decidenții din cadrul guvernului american.
Ar fi fost foarte util, dacă în proiectul contractului de achiziție de tehnică militară de 5 miliarde de euro cu Rheinmetall din Germania, consilierul onorific ”pro bono” ar fi propus aplicarea clauzei offset (operațiuni compensatorii). Este o practică standard în achizițiile militare internaționale prin care statul cumpărător obligă furnizorul străin de armament să reinvestească o parte din valoarea contractului (sau chiar întreaga sumă) în economia națională.
În România, nu există momentan o lege care să reglementeze unitar activitatea de lobby (sau reprezentant de interese) în raporturile cu entitățile de drept public naționale, însă din 2000 încoace au existat numeroase inițiative legislative neconcretizate.
Lakatos P.
