Parcă ar fi blestemată marea coaliție din România, formată din PSD și PNL, care după o guvernare în comun cu rezultate bune, spre finalul mandatului, în preajma alegerilor se destramă din cauza luptelor interne din cele două partide.
Așa s-a întâmplat în 2014 cu USL care avea o majoritate parlamentară de aproape 60% și în 2025, după o guvernare Ciucă-Ciolacu de trei ani și jumătate.
În ambele situații în prima parte s-a reușit consolidarea bugetului de stat, dar au rămas în urmă reformele necesare, iar explozia cheltuielilor în scop electoral a majorat deficitul bugetar și gradul de îndatorare al statului.
Mai mult, învinuirea reciprocă a partidelor din coaliție în cazul unor eșecuri, ca în cazul creșterii datoriei, au dat apă la moară opoziției care a devenit un colector al nemulțumirilor din diferite motive, contribuind la pierderea încrederii de către establishmentul politic.
Situația actuală, cu toate că la alegerile prezidențiale în final a fost evitat răul mai mare, este incertă.
Liderii tuturor partidelor proclamă sus și tare că au în vedere interesul național, dar când vine vorba de lucruri concrete, primează interesul personal sau de partid.
O parte dintre liderii social-democrați, mai ales cei care în ultimul timp nu au avut funcții guvernamentale, în frunte cu ideologul șef, europarlamentarul Vasile Dîncu, lasă la o parte interesul național și propun reformarea partidului în opoziție.
A fi cu AUR în opoziție, sau Doamne Ferește a guverna împreună, ar fi sinucidere din partea unui partid social-democrat european.
Însă fără PSD, cu AUR în opoziție, nu se poate constitui o majoritate parlamentară.
Un guvern minoritar cu sprijin parlamentar în situația actuală, când investitorii străini trebuie liniștiți în privința direcției și stabilității, când ar trebui începute reformele necesare, e contraproductiv, deoarece dezbaterile prelungite în parlament a hotărârilor guvernamentale nepopulare întârzie punerea lor în aplicare.
PSD poate decide să facă parte din coaliția guvernamentală, dar având cei mai mulți parlamentari poate revendica funcția de premier, ceea ce vine în contradicție cu intențiile președintelui nou ales Nicușor Dan și ale liberalilor, care l-ar desemna pe Ilie Bolojan.
Ar fi o soluție alegerea în parlament a unui premier tehnocrat, dar aceasta nu rezolvă situația, deoarece se votează concomitent și programul de guvernare.
Acest fapt este asul din mâneca PSD, deoarece în negocierile premergătoare privind programul ar putea obține includerea unor măsuri și schimbări de mult dorite.
Așa de exemplu introducerea impozitării progresive, în tranșe, care ar asigura venituri suplimentare la buget, fără majorări de taxe și impozite, creând resursele necesare îndeplinirii promisiunilor sociale anterioare.
În această situație se va vedea dacă pentru liberali este mai important interesul național sau dogma liberală.
Ilie Bolojan poate fi nominalizat ca premier, dar n-ar accepta idea de guvern minoritar și n-ar dori să anunțe majorări de TVA și impozite.
Conducerea UDMR datorită ministrului de finanțe Tánczos Barna, acum vede mai obiectiv situația economică a țării și își poate actualiza programul uniunii care este prea general, în funcție de schimbările petrecute și cele care urmează.
Problemă mai mare o constituie direcția și adâncimea preconizatei reforme administrativă, care ușor poate fi adoptat de celelalte partide din coaliție.
În anumite situații, includerea în programul de guvernare a reformei administrative ar putea să pună în poziție dificilă pe reprezentanții maghiarilor.
După părerea mea nu împărțirea între partide a portofoliilor ministeriale, ci aprobarea programului de guvernare constituie nodul gordian, dacă acesta va conține măsuri concrete, cu termene, care în caz de îndeplinire pot contribui la recâștigarea încrederii populației.
Lakatos P.
