În acest an la 31 martie, la Radio Kossuth în cadrul obișnuitelor sale de interviuri de vineri dimineața, Viktor Orbán spunea că e un pericol real izbucnirea războiului mondial.
La 14 iunie, la același post de radio a afirmat că la reuniunea liderilor NATO s-a reușit evitarea izbucnirii celui de al treilea război mondial, deoarece alianța nu a primit Ucraina în rândurile sale.
La 30 august, în cadrul interviului dat reporterului american Tucker Carlson, a opinat că cel de al treilea război mondial bate la ușile noastre.
Aceste profeții gen Nostradamus, care ulterior pot fi interpretate în fel și chip, vizionează globalizarea războiului ruso-ucrainean și are scopul de a intensifica teama și nesiguranța populației.
În situații de pericol de război, de val de imigranți, e fascinant rolul liderului salvator al națiunii.
Mai cu seamă atunci, când autorii așa zisului pericol sunt: conducerea UE, statul paralel american (Deep State), imperiul Soros, de care numai guvernul lui Viktor Orbán poate apăra pe maghiari.
În Slovacia, populistul Robert Fico a câștigat alegerile parlamentare cu ajutorul neprecupețit al lui Viktor Orbán, folosind tactica brevetată de cel din urmă, respectiv exagerarea pericolului valului de imigranți.
Astfel, în viitor se creează posibilitatea slăbirii alianței împotriva lui Putin.
Cireașa de pe tort o reprezintă solicitarea, sub egida prieteniei Orbán-Fico, făcută de cel din urmă, ca guvernul încă în funcție să introducă controale la frontiera cu Ungaria.
Dacă la 15 octombrie la alegerile parlamentare din Polonia va câștiga partidul populist, conservator al lui Jaroslaw Kaczynski, PiS, care conform sondajului Kantar devansează cu patru procente partidul de centru-dreapta Platforma Civică, condus de Donald Tusk, Viktor Orbán va avea un aliat recent legitimat în disputa cu UE pe tema statului de drept.
Mai mult, declarația puțin pripită a președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, făcută la cea de a 78-a sesiune a Adunării Generale ONU, cu privire la țările care interzic importul de cereale din Ucraina, a tensionat relațiile excelente de până atunci cu Polonia, spre satisfacția lui Putin.
Atacul Hamas asupra Israelului este mană cerească pentru Viktor Orbán. Pe de o parte abate atenția de la hiperinflația din țară, pe de altă parte demonstrează că în caz de pericol societatea se coalizează în jurul premierului Netanyahu, chiar dacă acesta a generat situația politică haotică din Israel, exploatat de Hamas.
Pe acest principiu se bazează Viktor Orbán când insinuează că suveranitatea Ungariei este periclitată de noul Pact privind migrația și azilul, adoptat de Consiliul UE, care constituie bază de discuții cu Parlamentul European.
Sentimentul de frică, atmosfera de nesiguranță permanentă, create politic de un guvern, permit conducătorilor populiști să-și păstreze funcțiile.
Constituie o atenționare nu numai pentru Beniamin Netanyahu, care tratează jumătate din societate ca pe un inamic și care este responsabil pentru distrugerea solidarității ce unea societatea israeliană, ci și pentru alți premieri cu atitudini similare, cazul fostului prim-ministru israelian Golda Meir.
La 6 octombrie 1973 Egiptul și Siria au declanșat pe neașteptate al patrulea război arabo-israelian, războiul Yom Kippur, care a găsit statul israelian nepregătit.
Premierul Golda Meir a refuzat să lanseze un atac aerian preventiv, similar celui care s-a dovedit eficient în războiul de șase zile din 1967, temându-se că astfel va declanșa războiul.
Cu toate că în confruntarea de 19 zile statul evreu a obținut victoria, după încetarea luptelor au început demonstrații masive pentru investigarea cauzelor pierderilor suferite și tragerea la răspundere a vinovaților.
În urma protestelor, la 11 aprilie 1974 Golda Meir și întregul cabinet a demisionat.
Avantajul efemer se poate pierde ușor, dacă se schimbă raportul de forțe pe plan politic.
Lakatos P.
