În discursul politic public se înmulțesc combinațiile în legătură cu alegerile prezidențiale din anul următor, care au miză uriașă.
În Uniunea Europeană în 24 de state șeful statului se alege direct, în șapte indirect, de parlament, iar în cele șase monarhii constituționale titlul se moștenește.
Spre deosebire de Ungaria, unde președintele cu competențe limitate, este ales de parlament, e suficient ca Viktor Orbán să nominalizeze o persoană, care apoi e votată în unanimitate de majoritatea de două treimi, în România președintele cu puteri mult mai mari este ales direct, de cetățenii cu drept de vot.
Nominalizarea candidatului dă bătăi de cap atât formațiunilor politice, cât și serviciilor secrete interesate, cu atât mai mult, cu cât e preconizat ca alegerile prezidențiale să fie organizate concomitent cu cele parlamentare.
Astfel o campanie bună a candidatului poate ajuta mult partidul său și invers.
Situația se complică și mai mult, dacă și alegerile locale vor fi în aceeași zi. Decizia de nominalizare a candidatului la președinție este influențată atât de problemele interne ale formațiunii politice, cât și de factori externi.
Partidul Social Democrat (PSD)
După mandatele lui Ion Iliescu, fiecare președinte PSD care a candidat la funcția de șef al statului a fost învins în campania electorală și ulterior a pierdut inclusiv șefia partidului.
Campania denigratoare de opt ani a lui Iohannis, sub lozinca ”PSD-ciuma roșie” a fost așa de eficientă, încât nici poziția sa relativ neutră din ultima perioadă nu face posibilă victoria unui candidat PSD de stânga.
Numai atunci poate câștiga un reprezentant al PSD, dacă în turul doi al alegerilor are ca adversar un membru al unui partid extremist, situație în care alegătorii votează răul mai mic.
Conștient de acest lucru, președintele partidului, Marcel Ciolacu, a lansat idea unui candidat din rândul intelectualilor cunoscuți, ceea ce văzând exemplul din Cehia, nu e de lepădat. Dar nu e ușor de găsit o astfel de persoană, care să și accepte nominalizarea.
Unii lideri puternici din conducere, care aspiră la șefia partidului, știu că în caz de eșec Ciolacu va trebui să demisioneze. Ei afirmă cu obstinație că un partid mare ca PSD trebuie să aibă candidat propriu și președintele e persoana cea mai indicată.
Pentru ei e o situație de win-win, deoarece și dacă câștigă Ciolacu, și dacă pierde, oricum PSD își va alege un nou președinte.
Partidul Național Liberal (PNL)
Nominalizare unui candidat e sarcină complicată atât pentru partid, cât și pentru Iohannis, care de mai multe ori a dat în bară forțând acceptarea propunerilor sale (Ludovic Orban, Florin Cîțu).
Problema plagiatului în cazul premierului Nicolae Ciucă, președintele PNL, reprezintă un sever handicap în campania electorală.
Mai mult, la anul, dacă se respectă acordul coaliției guvernamentale, nu va mai fi premier, iar fără susținerea lui Iohannis va pierde și șefia partidului.
Pentru o parte dintre liderii liberali de la centru, ar fi convenabilă continuarea coaliției cu PSD pentru încă un mandat, dar președinții filialelor din Transilvania nu sunt de acord, se tem de eventuala pierdere a actualelor poziții de președinți de consilii județene, prefecți, șefi de deconcentrate.
Eventuala coaliție cu USR, conform actualelor sondaje de opinii, pe de o parte nu le asigură suficiente voturi pentru câștigarea alegerilor, pe de altă parte nu sunt cicatrizate rănile în urma guvernării în comun.
Uniunea Salvați România (USR)
Înființat și înregistrat ca partid cu sprijinul serviciilor în 2016, cu bază electorală în marile orașe, conform ultimelor sondaje are o cotă de doar 10,9%.
Nu poate emite mari pretenții la funcția de șef al statului, mizează doar pe faptul că în turul doi la prezidențiale va putea negocia eficient voturile simpatizanților, în speranța unor favoruri viitoare.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Măsurile guvernamentale incoerente pe perioada pandemiei, împotriva inflației, proasta comunicare, problemele cauzate de războiul ruso-ucrainean, la fel ca în țările UE, au contribuit la întărirea forțelor extremiste.
Partidul populist, ultranaționalist, AUR a ajuns la o cotă de peste 20%, conform ultimului sondaj.
La alegeri atunci va reprezenta pericol major, dacă nu vor pune candidat prezidențial un lider de al lor, ci vor nominaliza un intelectual, care parțial împărtășește aceleași idealuri, cum ar fi de exemplu președintele Academiei Române, Ion-Aurel Pop, care ar putea fi acceptat și de o parte din votanții altor partide.
În această situație va depinde foarte mult de atitudinea mijloacelor de manipulare, influențare a opiniei publice controlate de servicii și de poziționarea celorlalte partide.
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR)
Președintele Hunor Kelemen a declarat că formațiunea va avea candidat propriu care în campanie va susține programul Uniunii, dar a dat de înțeles că personal nu-și dorește acest rol.
Ar fi recomandabil ca în această situație să nu fie nominalizat nici unul dintre actualii lideri cu funcții politice, ci un intelectual cunoscut din societatea civilă, cu un trecut impecabil, bun vorbitor în limba română.
Ar fi un semnal de bun augur, conform trendului european un candidat femeie, familiarizat cu problemele economice, care vor constitui problematica centrală în campania electorală.
Până atunci într-un an și jumătate se pot întâmpla multe, dar consultanții politici susțin, că e nevoie de timp pentru pregătirea candidatului.
Lakatos P.
