După mai bine de cinci luni de circ politic absurd, un război de uzură care a tocat nervii tuturor și a pus economia pe butuci, parlamentarii au cedat. Speriați de furia oamenilor și de spectrul anticipatelor, majoritatea a strâns din dinți și a votat Guvernul Luca Niculescu.
Atenție, nu vorbim aici despre un „vot de încredere”. Liberalii au tranșat-o clar din start: acordă acest sprijin unic doar de ochii crizei, după care valea în opoziție! Faptul că s-a ajuns la această fundătură e vina tuturor – de la șeful statului în jos, nicio tabără nu scapă curată. Dar, evident, asta nu-i oprește să arate cu degetul unii spre alții.
Președintele Nicușor Dan a fost cel care a dat semnalul. A avertizat că un nou eșec înseamnă anticipate, a învârtit ruleta politică, iar fostele partide de la putere au intrat în jocul de va banque. Joacă totul pe o singură carte! „Totul sau nimic” – asta-i lozinca nedeclarată, dar decontul final se va face abia la parlamentarele din 2028.
PSD și Grindeanu: Mersul pe sârmă
Cea mai grea misiune pică pe umerii PSD-ului condus de Sorin Grindeanu. Trebuie să demonstreze cu orice preț că a meritat să-l dea jos pe Bolojan prin moțiune și că pot guverna fără austeritate, pompând bani la pensionari și la cei cu venituri mici. Misiune aproape imposibilă dacă vrei, în același timp, să ții în frâu inflația și deficitul și să repornești motoarele economiei. Placa aceea veche cu „greaua moștenire” și „n-am știut cifrele” nu mai ține de data asta, din moment ce Alexandru Nazare rămâne bine înfipt pe scaunul de la Finanțe. În plus, pactul semnat de Luca Niculescu și Bolojan le va pune bețe în roate social-democraților la fiecare pas, mai ales pe zona de numiri și demiteri, unde Bolojan își apără cu dinții oamenii din funcțiile-cheie.
Bolojan și PNL: Război total pe frontul anti-PSD
Ilie Bolojan a aruncat PNL-ul într-o strategie radicală: anti-PSD-ism total. Și-a pus la bătaie cariera și viitorul partidului. Problema e că din opoziție nu se poate lăuda cu nicio performanță economică lăsată în urmă – pur și simplu pentru că aceasta nu există, iar oamenii simt dezastrul direct în buzunare. Rămas doar cu șefia partidului și cu șanse minime la șefia Senatului (chiar dacă Mircea Abrudan ar ceda locul din curtoazie), Bolojan e atacat din două părți. Pe de o parte, trebuie să spele imaginea foștilor miniștri USR, sever criticați, sperând la o viitoare alianță progresistă, iar pe de altă parte trebuie să potolească revolta care dă în clocot chiar la el în partid.
În Parlament, PNL și USR pot bloca PSD-ul doar dacă bat palma cu AUR. O mișcare extrem de toxică pentru imaginea lor la Bruxelles. Cu toate acestea, au dat deja prima lovitură: au trecut prin birourile permanente înființarea unei comisii speciale pentru reforma administrativ-teritorială și comasarea localităților mici. Mutarea asta dă frisoane conducerii PSD. Deși reforma apărea pe hârtie și în programele lor, să deschizi acest subiect cu un an înainte de alegeri, fără o majoritate stabilă, e sinucidere curată pentru un partid a cărui forță stă tocmai în primarii din mediul rural.
USR și Fritz: Dansul pe marginea prăpastiei
USR-ul condus încă de Dominic Fritz dansează pe buza prăpastiei. S-a legat de PNL și încearcă o fugă înainte sub steagul anti-PSD. Pentru Fritz, la fel ca pentru Bolojan, scaunul de președinte de partid e o chestiune de supraviețuire politică, după ce a pierdut Primăria Timișoarei, iar contestatarii interni au prins curaj.
UDMR: Pariul riscant al lui Kelemen Hunor
De mai bine de un an, UDMR-ul condus cu mână de fier de Kelemen Hunor după Viktor Orbán pe plan extern, pe plan intern a pariat totul pe Bolojan. E o ironie maximă, având în vedere că cei mai agresivi lideri liberali pe discursul naționalist sunt exact cei din județele cu peste 20% maghiari: Bihor, Mureș și Satu Mare.
Băgatul capului în nisip a fost evident încă de acum patru luni, când UDMR a fugit din spatele lui Adrian Veștea, deși atunci puteau stinge criza și se alegeau cu cel puțin două ministere. Kelemen Hunor n-a explicat acel gest, iar pentru eșecul de acum, cu guvernul Niculescu, a dat o scuză de fațadă: „Din punct de vedere moral, era aproape imposibil”.
Să rămâi pe tușă e o strategie câștigătoare doar dacă în 2027 vom avea anticipate. Dar să mizezi pe asta e curată loterie! Să votezi în opoziție cot la cot cu AUR nu dă bine deloc, chiar dacă ești la braț cu PNL și USR. În plus, dacă are nevoie de majoritate, PSD se va înțelege mult mai ușor și fără obligații cu AUR decât cu UDMR. Iar povestea cu „moralitatea” nu ține la electorat. Oamenii au fost învățați în campanii că doar la guvernare se pot apăra eficient interesele comunității.
Totuși, dacă e să căutăm și un avantaj, din opoziție UDMR-ul își poate da frâu liber populismului: cere deja indexarea pensiilor și a salariilor cu inflația și ajutoare de iarnă pentru cei săraci. E un început promițător. Țineți-o tot așa!
Lakatos P.
