Viktor Orbán a obținut ca în urma expozeului de la Băile-Tușnad să se vorbească despre el câteva zile. E adevărat, nu în prima ligă a șefilor de stat, unde visează să aibă un cuvânt de spus, acolo el nu contează.
În țările Europei-Centrale, în care trăiesc semnificative minorități maghiare, au avut ceva ecou viziunile sale.
Observațiile ofensatoare la adresa guvernelor din țările respective au fost taxate conform uzanțelor diplomatice, în funcție de situația politică internă.
Probabil Orbán a simțit, sau i s-a spus, că a întrecut măsura. De aceea, ca să dreagă busuiocul, în interviul săptămânal de la radioul public a încercat să prezinte discursul de la Băile-Tușnad ca o cugetare în comun. (Probabil s-a consultat cu sine însuși, astfel nu a fost cine să-l contrazică).
Vrând, nevrând a acceptat punctul de vedere al premierului ceh, recunoscând netemeinicia afirmațiilor proprii, a propus ca istoricii să se pronunțe despre originea statalității Slovaciei.
Viktor Orbán la 60 de ani, știind că ambasadele din Ungaria urmăresc afirmațiile sale politice, s-a grăbit să-l prezinte pe Marcel Ciolacu de 55 de ani, ca un ”tânăr, puternic și agil”, ceea ce agențiile de presă românești au preluat imediat. El crede că o leapșă poate fi anihilată cu un compliment.
După această autojustificare, a încercat să scoată din joben un nou inamic, responsabil pentru hiperinflația din Ungaria.
E de notorietate că cunoștințele economice ale lui Viktor Orbán nu sunt suficiente pentru fundamentarea unei politici economice coerente. De altfel oricum el subordonează totul scopurilor sale politice, indiferent de punctele de vedere exprimate anterior.
Magicianul momentului, a simțit că inflația reprezintă o amenințare mai puternică decât valul de refugiați, iar Soros și Gyurcsány nu pot fi incriminați, trebuie găsit și prezentat un nou țap ispășitor.
Plafonarea prețurilor trebuie apărată, deși se știe că doar pentru scurt timp acoperă realitatea, dar servește perfect propaganda guvernamentală.
În partea a doua a interviului a introdus o nouă țintă, afirmând că pentru hiperinflația din Ungaria, pe lângă sancțiunile împotriva Rusiei sunt responsabile marile lanțuri alimentare multinaționale, care se comportă ca niște speculanți, cresc artificial prețurile produselor alimentare din import.
Nu a suflat o vorbă despre devalorizarea forintului față de euro, ceea ce contribuie la majorarea produselor din import, în schimb a amenințat cu controalele oficiului concurenței și ale protecției consumatorilor.
Cu mult altruism a făcut abstracție de faptul, că în cazul amenzilor de trei miliarde aplicate inclusiv multinaționalelor, majoritatea au fost contestate și anulate în instanțe, cum s-a întâmplat în cazul societății Ryanair.
În continuare primordial este păstrarea infailibilității conducătorului iubit și asigurarea coeziunii membrilor înfocați FIDESZ. Dezideratul a fost atins.
Pe lângă acest semi-succes apare o bagatelă faptul, că se înăsprește situația minorității maghiare în relația cu majoritatea din țările învecinate.
Lakatos P.
