Foarte complicat, este epitetul cel mai adecvat care caracterizează criza din Ucraina. Din orice punct de vedere, politic, economic, militar, etnic, umanitar, am analiza, dar separat nu e posibil, așa de complexă e situația, ajungem la această concluzie.
Ulterior, istoricii vor stabili, ca în cazul celui de al doilea război mondial sau în cazul destrămării Iugoslaviei, ce ar fi trebuit, respectiv ce se putea face pentru evitarea războiului care a produs imense pierderi umane.
Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei este de neacceptat pentru țările Uniunii Europene și NATO. La fel de neacceptat a fost anexarea ilegală, prin forță a Crimeii și Sevastopolului de către Federația Rusă, însă sancțiunile economice aplicate au fost zadarnice.
Putin a prins curaj. Pe baza scenariului brevetat în Crimeea a început manevrele ca apărător al minorității ruse împotriva măsurilor naționaliste luate de guvernul ucrainean.
Concentrările de trupe rusești la granița cu Ucraina, în prima fază au fost utile unor șefi de stat și de guvern. Se poate spune că Putin le-a făcut un bine.
Scăderea popularității președintelui american Joe Biden s-a oprit, acum opinia publică este mai preocupată de criza din Ucraina și mai puțin de problemele interne nerezolvate.
Premierul Boris Johnson încolțit pe plan intern în urma scandalului ”Partygate” și-a activat agenda externă. Prin contacte diplomatice pentru prevenirea războiului a încercat reabilitarea personală.
Pentru Emmanuel Macron a fost o uriașă oportunitate ca în preajma alegerilor să se afișeze ca un real conducător al Europei în discuțiile cu Putin.
Rolul de misionar al păcii, interpretat de Viktor Orbán în dialogul cu prietenul Vladimir Putin în prima fază poate fi apreciat pozitiv. Ulterior, odată cu escaladarea conflictului, scrâșnind din dinți, dar a fost de acord cu sancțiunile unitare ale UE împotriva Rusiei, ceea ce pune sub semnul întrebării realizarea promisiunilor sale electorale.
Acum e deja târziu să filozofăm dacă era necesar ca Putin să fie așa de tare încolțit, încât să nu poată alege decât între capitulare totală sau intervenția armată deschisă în Ucraina.
Poate un moratoriu de zece ani, cu privire la aderarea Ucrainei la NATO, ar fi evitat escaladarea conflictului. Însuși secretarul general Jens Stoltenberg, la Summitul NATO de la Bruxelles de anul trecut, a afirmat că Ucraina trebuie să îndeplinească mai multe criterii pentru a fi primit în organizație. În acest sens nu a fost stabilit nici un calendar de aderare.
La început și eu, ca mulți alți analiști, am fost încrezător în rezolvarea crizei din Ucraina pe baza unor compromisuri, cedări reciproce, cum s-a întâmplat în cazul crizei rachetelor din Cuba. Nu am luat în calcul faptul, că America e la 200 km distanță de Cuba, pe când Ucraina e mult mai departe. Acum SUA nu este amenințată nicicum.
E evident că în Europa vor exista numai perdanți și SUA va fi unicul câștigător. Luând în considerare dependența energetică a țărilor europene, combinată cu uriașa capacitate de absorbție a mărfurilor europene de către piața din Federația Rusă, se poate constata că în Europa toate țările pierd.
Referitor la sancțiunile economice anunțate, îmi aduc aminte de acel banc, în care ariciul își bate fiul și între timp zice: – crede mă fiule, pe mine mă doare mai tare.
Putin a făcut un bine din punct de vedere economic SUA și a produs reîntărirea NATO.
Lakatos P.
