Asumarea responsabilității înseamnă recunoașterea conștientă și acceptarea consecințelor acțiunilor și deciziilor proprii, fără a le pune pe seama altcuiva.
Include totodată și pașii necesari pentru rezolvarea situației.
Spre deosebire de țările cu o democrație consolidată din Europa de Vest, în Bazinul Carpatic este rara avis asumarea responsabilității politice.
În situația unei economii în stagnare sau declin, se intensifică tensiunile politice și sociale, iar în cazuri răsunătoare, care produc revoltă, indignare, se impune clarificarea tuturor circumstanțelor și asumarea responsabilității politice.
În regiunea menționată acest lucru nu prea se întâmplă, mai ales în cazul regimurilor autocratice, ca în Ungaria, deși în multe cazuri s-ar justifica.
E indubitabilă răspunderea lui Viktor Orbán în cazul grațierii de către președintele republicii a persoanei care a protejat un pedofil condamnat, respectiv în modificarea legii privind adunările publice, prin care, invocând legea protecției copilului, pot fi sancționați cei 200.000 de participanți la marșul Pride din Budapesta.
Orbán, ca Pilat din Pont, își declină răspunderea: ”Toată lumea a fost informată, prevederile legale sunt cunoscute. Restul e sarcina autorităților, politicul nu mai are nicio treabă aici”, scria.
A lăsat în seama poliției totul, ca și cum autoritățile ar avea vreun drept de analiză, după ce el a declarat ex-ante necesitatea interzicerii marșului Pride.
Proteste puternice ale studenților sârbi au loc din noiembrie anul trecut, când acoperișul gării din Novi Sad s-a prăbușit, ucigând 16 persoane.
Mulți acuză corupția guvernamentală generalizată și neglijențele în executarea investițiilor publice, care au cauzat tragedia.
Protestatarii solicită alegeri anticipate și demisia președintelui sârb.
În locul asumării responsabilității politice, Alexandar Vučić afirmă că protestatarii fac parte dintr-un complot internațional, cu scopul ruinării Serbiei.
În România, unde în ultimii cinci ani toate formațiunile politice din actuala coaliție guvernamentală, sub diferite combinații, dar au fost la putere, în locul asumării responsabilității politice, se învinovățesc reciproc pentru uriașul deficit guvernamental.
Astfel va prevala combinația celor două legi ale lui Murphy: ”Orice lucru care începe prost se sfârșește și mai prost”, respectiv ”Sub presiune lucrurile se comportă mai rău”.
Este vorba de faptul, că guvernul Bolojan a început prezentarea măsurilor restrictive inevitabile pentru reducerea deficitului uriaș, într-o ordine necorespunzătoare.
Pe de o parte a crezut că se poate aplica trucul de pe vremea lui Ceaușescu, conform căruia inițial se anunță pe surse un procent mare de creștere a impozitării, iar ulterior, în urma protestelor se reduce, sau se aplică pe o perioadă de câteva luni și în funcție de rezultate se decide ce va urma.
Pe de altă parte, în locul prezentării întregului pachet de măsuri restrictive, cuantificând la fiecare măsură așteptata economie ce va rezulta, sau creșterea previzionată a veniturilor bugetare, a început cu anunțarea ajustării burselor elevilor și studenților, creșterea normei didactice cu 2 ore, respectiv plata contribuției la sănătate de către pensionarii a căror pensie depășește 3.000 de lei, ca și cum acestea ar fi mai importante decât umplerea uriașelor goluri negre ale bugetului și tăierea drastică a privilegiilor sinecuriștilor din consiliile de administrație.
Având în vedere că ordonanțele de urgență adoptate deja și cele anunțate cu toate că intră în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial, dar ulterior e necesară aprobarea în parlament, ceea ce ținând cont de coaliția din patru partide, poate suferi modificări importante sau chiar să fie respinse.
”Bate fierul cât e cald” spune înțelepciunea populară, de aceea după părerea mea, ar fi mai eficientă angajarea răspunderii guvernului în fața parlamentului pe integrul program de reducere a deficitului uriaș.
În acest caz opoziția are dreptul de a introduce o moțiune de cenzură, dar la vot adevărul iese ca untdelemnul la suprafața apei, deoarece inițiatorii moțiunii trebuie să strângă jumătate plus un vot pentru adoptare.
Parlamentarii puterii, cum e cutuma, vor fi prezenți asigurând cvorumul necesar de ședință, dar nu vor vota, astfel răspunderea va fi a celor patru formațiuni și nu vor mai exista învinuiri reciproce în cazul eșecului.
Dacă moțiunea este adoptată, guvernul trebuie să demisioneze și o altă persoană va fi nominalizată pentru formarea noului cabinet, dar conform proverbului: ”boală lungă-moarte sigură”
Lakatos P.
