A apărut și se propagă cu mare viteză o nouă epidemie: sindromul Trump.
Timp de patru ani a fost experimentat în laboratoarele din Casa Albă acest virus nedetectabil cu aparate medicale, dar în urma unui accident patru ani a fost ținut în carantină și doar în acest an a devenit o pandemie periculoasă.
Probabil de aceea retrage Trump SUA din Organizația Mondială a Sănătății (WHO), ca să împiedice acționarea unitară împotriva propagării virusului.
Simptomele bolii: aspirație nemărginită de putere, egoism exagerat, concept antidemocratic, delir suveranist, pseudo-naționalism, lipsa totală a empatiei.
Cu toate că eficientele servicii secrete rusești și chinezești au obținut cu mult timp înainte brevetul virusului, iar în prezent lucrează la perfecționarea lui, în Europa abia acum se multiplică focarele de infecție.
Acei lideri politici unguri și slovaci, care pentru simptome similare au fost ținuți în carantină de majoritatea liderilor UE, acum se dezlănțuie și afirmă, că realegerea lui Trump demonstrează că nu ei sunt bolnavi, ci ceilalți.
Ei consideră că sunt absolviți de consecințele greșelilor comise sub efectul virusului Trump, pe plan intern și extern, mai mult, promit laptele și mierea Canaanului.
Alta e situația politicienilor români, germani și austrieci din opoziție infectați recent. Ei pornesc fără antecedente și sperând în efectul mântuitor al virusului Trump, urmat de victoria în alegeri, promit orice.
Au o situație mult mai ușoară, deoarece pe platformele social-media propagă eliminarea întregului mainstream politic actual, ceea ce pare credibilă pentru cei neajutorați, aflați în situații fără perspective.
Ăștia sunt noi, să le dăm o șansă, pot gândi votanții, fără a analiza și evalua posibilitățile de ducere la îndeplinire după alegeri a promisiunilor din campanie.
Lipsa totală a empatiei sociale îi caracterizează pe politicienii aflați în ambele situații.
Lakatos P.
