Emoțiile campionatului mondial de fotbal și votul Schengen au acoperit știrea cu privire la aprobarea de către guvern a bugetului de stat pe 2023.
Cu o experiență profesională de cincisprezece ani (Parlament, Curtea de Conturi), pot să afirm că și acest proiect de buget, la fel ca anterioarele, s-a elaborat similar noului mers al trenurilor.
Au luat pe cel în vigoare, au scos, respectiv au introdus câteva trenuri, dar în principiu a rămas cum a fost, trenurile întârzie în continuare, sau se anulează.
Semi-clonare. Clonarea este procesul de creare a unei copii identice cu originalul.
Probleme cronice la partea de venituri
Cea mai gravă problemă la partea de venituri o constituie nivelul scăzut al colectării TVA (evaziune fiscală ridicată).
De ani buni, România este pe ultimul loc în UE din acest punct de vedere. Deficitul de încasare TVA de 34,9% din 2019, a ajuns la 35,7% în 2020, ceea ce în sumă absolută este de 7,421 miliarde de euro, arată un raport al Comisiei Europene.
După noi urmează Malta cu 24,1%, Italia cu 20,8%, dar media în UE e de 9,1%.
Cel mai bine se prezintă Finlanda cu 1,3%, Estonia cu 1,8%, Suedia cu 2%.
Văzând aceste cifre alarmante, automat se pune întrebarea, ce-i de făcut, care-i soluția?
Răspunsul e relativ simplu: reformă fiscal-bugetară. Un nou sistem de impozitare, simplu, previzibil, durabil, controlabil, cu mai puține excepții, concomitent cu digitalizarea ANAF.
Actuala permanentă cârpire, modificare e contraproductivă.
Cota unică de impozitare în realitate nu mai e unică din cauza multor excepții.
În Europa-Centrală într-o perioadă era la modă cota unică. În prezent marea majoritate a țărilor din regiune, Cehia, Letonia, Polonia, Lituania, Slovacia a renunțat la cota unică, aceasta funcționează doar în Bulgaria, Estonia, Ungaria și România.
Din păcate concepția economică opusă a celor două partide din coaliția guvernamentală, PSD și PNL, nu permite acceptarea realității reflectată de cele de mai sus, așadar totul rămâne cum a fost, cu toate că inclusiv soluționarea problemelor sociale ar fi mai ușoară în sistem progresiv de impozitare.
Problemele părții de cheltuieli
Partea de venituri e superoptimist proiectată, cu toate acestea nu poate acoperi în totalitate cheltuielile, deși este vitală consolidarea fiscal-bugetară în procesul de aderare la zona euro.
Din acest motiv, în scopul limitării deficitului bugetar la 4,4% din produsul intern brut (PIB), în mai multe domenii (bunuri și servicii, cheltuieli sociale) vor exista ”mici ajustări”. Cu alte cuvinte, aceste cheltuieli procentual nu vor crește similar cu creșterea PIB-ului, totuși vor crește în sumă absolută.
Investițiile publice cresc cu 1 punct procentual față de acest an, ajungând la 7,2@ din PIB, iar finanțarea a 54% se va asigura din fonduri externe nerambursabile post-aderare și PNRR.
Din păcate în obținerea și utilizarea acestor fonduri România nu excelează.
Situația e îngreunată și de majorarea cheltuielilor de apărare de la 2% în acest an, la 2,5% din PIB anul viitor, ceea ce se poate justifica cu războiul din Ucraina.
Totuși, în actuala situație ar fi suficient doar 2% din PIB pentru respectarea angajamentului față de NATO, care în sumă absolută e mai mare decât acum.
Având în vedere prognozele economice pesimiste din UE, inflația crescândă și evoluțiile de pe piețele de materii prime și energie, chiar dacă acest proiect de buget s-ar realiza în totalitate, ceea ce ar fi o minune, ar fi doar un buget de supraviețuire. Pentru o dezvoltare sustenabilă e nevoie de mai mult.
Lakatos P.
