În discursul politic românesc de multe ori se spune că UDMR de 30 de ani e la guvernare, respectiv că în țara noastră se organizează alegeri parlamentare ca UDMR să afle cu cine va guverna. Informația tendențioasă ar putea fi combătută cu fapte, dar ar fi muncă de Sisif.
Din punctul de vedere al UDMR, care este reprezentanta legitimă a intereselor minorității maghiare, este aspirație justificată participarea la guvernare. Pentru acest deziderat, după alegeri parlamentare absolvate cu succes, sunt necesare două condiții cumulative. E nevoie de parteneri acceptabili moral și politic, precum și ca potențialii parteneri să fie de acord cu alianța. Au fost cazuri în care una sau alta din cele două condiții nu s-a îndeplinit și Uniunea a intrat în opoziție.
Partidele care au specialiști de marcă și dispun de organizații teritoriale la scară națională se întăresc în opoziție, mai ales dacă coaliția aflată la guvernare comite greșeli după greșeli pe timp de criză.
UDMR, în schimb în opoziție nu-și poate îndeplini cu succes rolul de apărător al intereselor comunității maghiare. În această situație organizațiile teritoriale sunt cele care duc greul luptei telefonice.
Situația cea mai favorabilă a fost cea din acest an, când în coaliția guvernamentală UDMR înclina balanța. La încheierea alianței a ajutat mult faptul, că și PNL face parte din Partidul Popular European.
E drept că în România partidele se autodefinesc de stânga sau de dreapta, dar programele și manifestările lor sunt mai degrabă populiste. Un singur exemplu. PNL ține morțis la cota unică de impozitare, care de fapt nu mai este unică din cauza a foarte multor excepții. Astfel Codul Fiscal este aproape netransparent, opac, interpretabil. În multe cazuri diferențele în interpretare își găsesc rezolvarea după câțiva ani în instanță, dând de lucru procurorilor DNA și avocaților.
Revenind la UDMR situația idilică n-a durat nici un an, cu toate speranțele și elanul cu care conducătorii Uniunii au început guvernarea, gestionând ministere importante. E adevărat, că mai mulți analiști politici au prevăzut că nu va dura patru ani mariajul PNL-USR, deoarece cele două partide de dreapta se pot întări unul pe seama celuilalt. Succesul moțiunii de cenzură a creat o nouă situație.
UDMR a judecat bine acceptând cooptarea la probabila coaliție PSD-PNL. Guvernarea marii coaliții nu este diabolică, avem exemplul Germaniei. Motivarea pentru guvernarea în această coaliție ar fi trebuit să fie accentuarea necesității gestionării rapide a multiplelor crize.
În comunicarea UDMR, care în ultimul timp lasă de dorit, s-a strecurat o greșeală. Se poate accepta faptul, că pentru urgentarea soluționării crizei guvernamentale UDMR a nominalizat un posibil candidat propriu de premier. Greșeala ulterioară a fost justificarea participării la coaliția PSD-PNL prin prizma revizuirii viitoare a Constituției, caz în care ar putea înclina balanța, necesare fiind voturile sale pentru asigurarea celor două treimi în Parlament.
Simbolic UDMR, ca un pendul, de pe poziția de echilibru a oscilat într-o direcție și ajungând în punctul mort, trebuie să revină. E speranță deșartă și dovedește miopie politică încrederea în modificarea constituției favorabilă situației comunității maghiare, având în vedere actualul raport de forțe în Parlament (vezi AUR, USR, PNL în dezintegrare), precum și consecințele pe plan social ale crizei economice și sanitare.
Dacă printr-o minune în Parlament se înființează o comisie de pregătire a revizuire a Constituției și din cauza multor interese divergente numai filonul naționalist se materializează, deoarece partidele se vor înțelege exclusiv în respingerea propunerilor UDMR, atunci Uniunea părăsește guvernarea ?
Promisiunile politice neduse la îndeplinire pot provoca dezamăgirea electoratului, chiar dacă nu revizia Constituției era principala lor problemă.
Lakatos P.
