Era de așteptat ca președintele Nicușor Dan să fie un personaj mult mai activ în politica internă românească, decât predecesorul său, Klaus Iohannis.
Însă cei care au văzut în el un nou Traian Băsescu, autoritar care comandă, s-au înșelat.
Băsescu, pe timpul guvernului Boc2, a făcut uz de prerogativele prevăzute în Constituție și a prezidat de mai multe ori ședințele de guvern, mai ales când trebuiau luate decizii cardinale.
Mai mult, dacă era nevoie să convingă partenerul din coaliție care se opunea, cum era UDMR la acea vreme, apărea la consfătuirile coaliției premergătoare ședințelor de guvern la Palatul din piața Victoriei și încerca să impună punctul său de vedere.
Îmi amintesc de două situații în care nu a reușit ca propunerea sa să fie trecută pe ordinea de zi a ședinței de guvern: -stabilirea ca 2015 să fie anul în care se introduce moneda euro în România, respectiv eliminarea concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani. S-a înfuriat pe UDMR și a trântit ușa.
Marți Nicușor Dan a apărut intempestiv la sediul Guvernului, unde conducerile coaliției guvernamentale după o pauză de trei săptămâni discutau pachetul 2 de măsuri fiscale.
Domnia sa nu a participat la ședința coaliției, ci a discutat separat cu premierul Ilie Bolojan și cu președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu.
Nu merită ghicit ce le-a comunicat la convorbirea de o jumătate de oră, eventual numele candidaților la șefia SRI și SIE, sau modificările referitoare la pensiile speciale ale magistraților.
Accentul se pune pe întrebările: – de ce nu a procedat ca Băsescu ? De ce nu a participat la ședința coaliției. Explicația e complexă.
Pe de o parte, deoarece nu are în spate un partid așa de puternic cum era la vremea respectivă PDL (32,36%), USR care l-a propus președinte dispune doar de 12,25% în Parlament.
Pe de altă parte, ca bun matematician, calculează în prealabil toate combinațiile posibile.
Ca să-și asigure spatele, dorește ca serviciile secrete să-i fie recunoscătoare.
Cu toate că președintele nominalizează candidații la șefia celor două servicii, ultimul cuvânt îl are Parlamentul, de aceea vrea să se asigure de sprijinul celor doi lideri.
În situația actuală nu dispune de acea putere ca la nominalizarea viitorului premier, când a luat hățurile în mână și a promovat la conducerile ministerelor apărării, externe, mediu și economie pe oamenii săi.
Ca monedă de schimb poate debloca impasul privind organizarea alegerilor pentru Primăria Generală, dacă nu insistă ca preferatul său, Cătălin Drulă (USR) să fie candidat comun cu liberalii, deoarece candidatul celor din urmă, Ciprian Ciucu, la fel are șanse reale.
Liderii PSD și PNL au o situație ingrată, deoarece în cazul unei eventuale crize guvernamentale președintele intră din nou în joc.
Mai mult, liderii interimari ai PSD ar amâna alegerile la Primăria Generală până după congresul din octombrie al partidului, lăsând să decidă conducerea legitim aleasă.
Nicușor Dan poate juca la așteptare, să vadă reacțiile și rezultatele pachetului 2 de măsuri fiscale adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului și să mute corespunzător.
Domnia sa își pregătește deja al doilea mandat.
Lakatos P.
